prieteni fiind!

roba noastra este invizibila! (si alba)

cuplul anului! (2007, 2008, 2009, 2010)

"pana la marginile pamantului!?"

mare amator de yoga!!!

domnul stan!!!

din culise

"domnule gadea!!!!"

amintiri din studentie

"cv"

“Apoi Samuel a zis lui Isai: acestia sunt toti fiii tai?”
1 Samuel 16:11


Intrarea mea in viata s-a facut plangand. De ce? De bucurie oare?!Sau poate prevesteam “plansul” care avea sa ma insoteasca intreaga viata!?! In registrul maternal a aparut numele Stefan Gabriel nascut astazi, 2.. 0.. 19... Parintii, mai ales tatal, s-a bucurat pentru ca i s-a nascut cel de al 5 lea baiat. Sau poate nu!! Da, oricum se zice ca baiatul este mandria tatalui. Dumnezeu a bifat si El in Cartea Vietii, nasterea lui Gabriel, nasterea mea. Se povesteste ca am plans mult timp de la nasterea mea. Si ce era mai rau, ca plangeam noaptea; bucuria parintilor. Multe lucruri nu-mi amintesc dar oricum, viata nu mi s-a parut prea frumoasa. Dupa mine s-a mai nascut un copil care avea sa incheie sirul nasterilor in familia Stefan; tot baiat. Bilantul:5 baieti si o fata. Iata numele copiilor familiei Stefan: D…, L…, A…, L…, G… si D….
Cei sapte ani de-acasa s-au scurs, timp in care am incercat sa merg si la gradinita. Si iata ca a sosit timpul sa “ies” in lume. Clasa I s-a scurs fara coronita, la fel ca si clasa a II a si asa am continuat pana in clasa a XII a. Parintii au fost foarte ocupati pentru a ne asigura traiul de fiecare zi; sau doar tata. Pana la 15:30 era la service, dupa aceea, lucra in spatele blocului ca mecanic auto. Mizerabila meserie! Scoala, incet incet, a devenit un chin pentru mine. Matematica avea sa ramana o taina pe care nici in prezent nu am deslusit-o. De cand am inceput sa vorbesc s-a observat ceva ciudat: aveam defect de vorbire. Povestea mea semana cu cea a lui Moise, amandoi aveam vorbirea greoaie. Nimic nu este la intamplare!(…)
Se spune ca cei mici copiaza pe cei mari, sau pe parinti. Am in minte o intamplare in care eu eram acasa cu fratele meu mai mic, in timp ce restul familiei era plecata la biserica, fiind zi de duminica, mi-am pus intr-un pahar putina bautura si am baut ca un om mare! Peste viata mea trecuta am asezat voit patura uitarii pentru ca anii din prima parte a vietii mi s-au parut, de uitat. Stateam intr-un apartament cu trei camere, din care mai ramasesera doar doua pentru ca a treia era ocupata de parinti. Una a fost facuta sufragerie iar ce a mai ramas a devenit camera copiilor. Atunci cand parintii mei au fost sa ma inscrie in registru, cand a auzit ziua nasterii mele, persoana aceea (care scria in…), a afirmat ceva de genul: e nascut intr-o zi mare, in ziua tovarasului Ceausescu. De curand cineva mi-a zis ca Domnul pe cine vrea sa piarda, acelui ii impietreste inima. In timp ce Nicu Ceausescu isi serba ziua de nastere cu fast, eu serbam aceeasi zi, cu nefast. Dumnezeu i-a impietrit inima acestui om, acestui Ceausescu, pentru ca El sa scrie o parte din cartea Sa, “Istoria Lumii”. Raman si acum uimit de ce a putut sa faca acest Ceausescu. Sau poate lui ar trebui sa-i multumim pentru sufletele pierdute care s-au pocait in tot acest timp. Acest lucru mi se pare de neinteles, cum, un rau atat de mare sa fie bun. Cati oameni se mai pocaiesc in prezent si cati s-au pocait in vremea comunismului. Ce paradox! Acum, ca Evanghelia este libera, mor oameni care nu s-au pocait. Am trait ultimii ani ai domniei lui Ceausescusi, ai vietii lui. Dumnezeu a auzit strigatul copiilor Lui si a decis sa-l piarda pe acest om.
Dar, de ce a fost greu pentru oameni? Din cauza comunismului? Sau inceputul “povestirii” este acolo cand Dumnezeu ii spune omului ca are sa-si castige painea cu sudoarea fruntii. Cum Biblia, “cartea de povesti” , asa cum a fost pentru multi oameni, vorbeste exact de cursul omenirii. Ceausescu a fost “implinitorul” lui Dumnezeu. A fost unealta de care El s-a folosit. Daca nu ar fi existat comunismul s-ar mai fi povestit de Wumbrand, Stainhard de sutele de intemnitati care au devenit crestini si cetateni ai cerului? Satan are putere, dar pana cand vrea Dumnezeu. Acesta ar fi binele din comunism. Dar saracia, foametea, tortura, ura din oameni, acestea, se uita! Oricum saracia din familia mea a existat, a fost palpabila. Copil fiind mi-ar fi placut sa am jucarii, sa ma uit la desene, etc..sau poate am vrut prea mult. Ferice de cei ce plang ca ei vor fi mangaiati.
Viata te duce prin toate locurile si uneori chiar si acolo, unde nu ai voie sa intrii. Dar ce, Dumnezeu are ingeri la poarta si nu te lasa?! NU! Eu sunt liber, daca vreau ma duc, daca nu, inseamna ca El m-a schimbat. Degeaba scrie pe pachetul de tigari ca fumatul ucide, ei nu stiu ca omului ii place ceea ce este interzis?! Sa ma pocaiesc, sa rada lumea de mine?! Ce ciudat cand auzi asta din gura unui om care duhneste a alcool si care parka s-a tarat pe strada.! Nu suportam sa mi se zica: pocaitule. Stiu sigur ca mi-am propus chiar sa fac orice numai sa nu aud asta din gura lor. De ce? Mandria?! Teribilismul (cuvant des intalnit astazi)?! Ura fata de viata grea, pe care trebuie sa o duca omul pe acest pamant?! Evadarea din banal?! Sau poate placerea, nevoia omului de a fi fericit, de a se simti bine. Dar tigara imi facea rau! Atunci? Am incercat sa beau; cand ma “trezeam” ramanea sec sau demisec. Cum poate fi Isus bun, daca nu ai ce manca? Tot timpul dulciurile se imparteau la atatia insi. Pai sa faca mai multe! Chiar asa! Oricum e prea tarziu sa mai schimbi ceva. Numai eu stiu ce teama imi era atunci cand trebuia sa se intoarca mama de la sedinta cu parintii: nu invata, e obraznic, nu-I iese media la istorie, la matematica.
Raul e spre bine. Dumnezeu l-a pregatit pe Moise 40 de ani in pustie si tot nu a intrat in tara promisa, in Canaan. Unde este binele?! Ca este alaturi de sfinti in cerul Lui.
La fumat scoti fum si poti sa zici ca e o placere, la baut te simti ametitsi asta poate fi o placere( poate mai mare ca fumatul), dar sa injuri, ce placere poti gasii in injuraturi?! Nu m-am gandit. Injur sa ma descarc de nervi, asta sa fie oare? In generala cand ma pregateam sa injur, trebuia sa ma uit in clasa dupa o colega, pocaita( din aceeasi biserica unde merg si eu), Alis. Nu stiu nici acum daca m-a auzit vreodata cum binecuvantam. Nu imi place iarna. Nu imi place frigul, mi se par inutile, dar are rostul ei (iarna). Se apropia “capacitatea” asa se numea atunci trecerea de la generala la liceu.Examene!!! Eram de-a dreptul bolnav cand auzeam de examene. Mai ales cand faci cu totul altceva la scoala; stiu ca jucam fotbal in clasa, aruncam cu scaunul de la catedra, faceam galagie, ma alergam prin scoala cu ceilalti colegi( la varsta aia mi se pareau amuzante, nu pot nega). Am trecut capacitatea cu o nota destul de buna, la valoarea mea! Am strigat la Dumnezeusi m-a ascultat, chiar daca stia ca fac asta doar pentru a scapa de examene. La liceu viata a inceput sa devina iar lumeasca. Tot timpul am simtit ca nu sunt liber cu adevarat, ca Dumnezeu nu ma lasa in voia mintii mele blestemate, ca vrea sa ma sfinteasca, sa ma pregateasca pentru cer.
In 1989 comunismul cade. Oamenii nu mai suportau tirania. Satan rapise tot ce era omenesc din Ceausescu, devenind astfel o fiara. Dumnezeu l-a legat pe satan si l-a aruncat din Romania. Sotii Ceausescu sunt pedepsiti cu moartea. Sunt impuscati. Oamenii rasufla usurati. Sunt liberi. Plansul inceteaza! Ceausescu a murit, Hitler a murit, Stalin a murit. Dumnezeu e viu. Biblia a ramas neatinsa chiar daca multe au fost arse. Multa lume a avut de suferit. Crestinismul a inflorit. Omul se naste plangand, dar in vremea persecutiilor, crestinii au murit cu zambet pe buze, cantand de bucurie. Dumnezeu ne va scapa si chiar de nu ne va scapa, noi tot nu ne vom inchina, imparate, ceausescule, staline. Cei dintai vor fi cei de pe urma…..intaii ceusescu au avut parte de o moarte de ultimii oameni.
Asa cum baietii se joaca cu masinute si fetitele cu papusi, asa am fost si inca sunt, pasionat de masini. Nu putine au fost datile cand ma visam intr-o masina luxoasa, mergand cu viteza, ascultand muzica….am mers pana acolo incat am afirmat ca de as avea si eu o masina as fi fericit. Asta sa fie fericirea? Inseamna ca in prezent sunt multi oameni fericiti, daca numai in bucuresti sunt peste 2 mil de masini. Si totusi, cu cat masina e mai luxoasa, mai nefericit e cel ce o conduce. Atunci ce este fericirea?
O puternica incredintare in bucuriile care nu se vad!? Nu stiu! Pai daca nu se vad, atunci sunt iluzii, nu exista. Domnul Isus a rasturant ordinea: primul va trece ultimul si ultimul va fi primul. Ceea ce am pus candva pe primul loc, poate acum este undeva pa la coada. Ce a fost gresit in gandirea(ideologia) comunista? Scoaterea lui Dumnezeu din lista prioritatilor. Atunci s-au construit baraje, blocuri, fabrici etc. nu a fost nimic rau in asta, raul a constat in ateismul din inima fiecarui communist.
Un bine pe acest pamant- trecerea- fiecare lucru trece, in comparatie cu vesnicia. Etapele vietii omului pe acest pamant: nasterea casatoria si moartea. Dumnezeu decide cand sa te nasti, decide cand si cu cine sa te casatoresti si decide cand sa mori. De ce m-ati nascut daca nu puteti sa-mi oferiti prea multe? A fost intrebarea pe care le-am adresat-o parintilormei. De ce sa ma nasc pentru a suferii?!. Dumnezeu a hotarat sa ma nasc. Poate de aceea a trebuit sa plang, acum sa fiu fericit.
Am fost o povara (e cam exagerat) pentru parinti ca plangeam fara sa am nimic. Nu pot sa-mi dau un raspuns, nu pot sa inteleg de ce trebuie sa planga omul intai si apoi sa fie fericit. Isus a plans! Cel mai scurt verset din Biblie. Dar cand a ras? Bucuria Lui a fost intoarcerea mea din lumea de pacate, intoarcerea ta.
Fratele meu a fost operat la ochi( Daniel ), dupa ce si-a revenit din anestezie, primul lucru pe care l-a vrut, a fost o bicicleta. Dumnezeu Isus a spus ca vreau sa fiu cu aceeia pe ca mi-ai dat Tu. Copilul vrea bicicleta, jucarii, bomboane. Tot timpul am vrut ceva. Tot timpul mi-am dorit ceva. De multe ori am fost nemultumit cu ceea ce aveam. Matematica este ca o scara. Daca nu o inveti treptat, se duce totul. Viata este ca o scara: tot timpul trebuie sa inveti. Niciodata nu este prea tarziu! Oare?! Prima treapta este copilaria, trebuie sa-ti privesti copilaria si sa inveti. Eu sunt trecut, prezent si viitor. Prezentul devine trecut, viitorul prezent, chiar si din aceasta ordine trebuie sa inveti. Nu te uita la ce izbeste ochiul. De ce? Te poti insela. Dumnezeu se uita la inima! Pai inima nu se vede, deci cum sa ma uit la ea? Moise avea vorbirea greoaie, era handicapat. Ce poti face cu el?! Moise a despartit marea in doua, nu Seneca, oratorul. Dumnezeu se uita la inima, sa nu uitam asta. Daca Dumnezeu ar face un top al celor mai mari crestini, pe cine ar alege in fruntea clasamentului?! Suntem grabiti sa spunem Noe, Avraam, Iacov etc. Poate pentru El, cel mai mare ar fi talharul de pe cruce. De ce? Nu uita: cel dintai va fi cel de pe urma si invers. Chiar daca ordinea biologica era de la intaiul nascut pana la ultimul, parintii schimba ordinea (neintentionat). Ce destept e baiatu mamii! Vei ajunge “mare”! Vei stapanii! (vei fi sef). Imi salta inima de (mandrie) bucurie cand vad ca ai numai note de 10. Tu o sa ne faci fericiti! Tu vei stapanii peste fratii tai! De ce nu, tu o sa fi alesul( cu a mic) lui Dumnezeu. Nu este El fiu tamplarului? El s-a gasit sad ea invatatura?! Comunistii omarau pe copiii nascuti cu handicap. Pamantul cu tot ce este pe el va arde. Tot ce ne-a atras privirea din lucrurile de pe pamant va disparea. Dumnezeu va umple cerul cu aceia care au inima curata. Dumnezeu s-a indurate de mine in tot acest timpsi cand na mai vedeam pe nimeni in jurul meu, El a stat langa mine si nu a incetat sa ma binecuvinteze. Cea mai mare binecuvantare este aceea de a ma numi copilul lui Dumnezeu.

“Si el a raspuns: A mai ramas cel mai tanar, dar paste oile”
I Samuel 16:11

De la Ho...er la G…el !

Ma simt umilit dandu-mi seama cat de mic sunt si de neinsemnat. Pandit sunt la fiecare pas. Soarele pare lacom sa ma prajeasca, bucurandu-se de neputinta stratului de ozon de a ma mai proteja. Am venit dintr-un loc necunoscut, traiesc o viata neinteleasa, cat despre sfarsitul meu si ceea ce va urma lui, ma simt cu adevarat neputincios. Cadrul este acelasi, o camera, fie intr-un camin, intr–o casa, intr-un hotel ; ritualul vietuirii este caracteristic tuturor oamenilor, accesoriile(doar !!!) nascand clasa de sus, de mijloc, de jos. Acum sunt intelectualul, teologul, filosoful, hranit doar pentru a crea. Nu merg la lucru, sunt singur in camera, mi-am baut cafeaua, cautandu-mi libertatea de exprimare. Mi-am invatat corpul sa nu se supuna poftelor, mancand extrem de rar, cat este ziua de lunga, fiind fortat sa fac asta. A trebuit sa nu mai fiu egoist avand doar wc-ul meu. Abilitatile de a praji cartofi au fost scoase de la raft. Lenjeria intima zace atarnata pe uscator in vazul multimii. M-am deprins a fi medic, vazand stropii refuzati de stomacurile “consatenilor”. Imi pot vedea parul cazut de pe crestet, aruncat de nedorita mostenire genetica, ce poarta numele de chelie. Din respect pentru ei, m-am lipsit de patul de fier supranumit -scartaietorul-. Muzica trebuie tinuta in frau (bine ca nu am rate la sistemul audio). De ce nu pot face la olita si la varsta asta ? Gandirea pozitiva specifica vremii insorite se caracterizeaza prin nori grei, prin vant puternic, ravasirea bucuriei, ramanand mirosul de parfum, intalnit la pomii infloriti, singurul indemn de a merge mai departe. Ma simt ca-ntr-o masina de spalat ce s-a defectat. Si stoarce, stoarce, stoarce, stoarce. Oprirea ei necesitand bruscarea, scoaterea de la sursa. Hobby-urile mele au fost ingropate. Visele au fost coborate, asemenea unui zmeu. Agonia face coalitie cu extazul. Senzatia de foame dispare, se face nevazuta, te lasa. Incepi sa fii pe placul lor. Isi frang mainile de bucurie. Ca te-ai lovit d-aia si d-aia. Ca n-ai fost asa. Ca ti-ai dorit prea mult. Ca esti tanar. Ca visezi. Ca viata inseamna lipsuri. Jeg. Ca Insusi Dumnezeu ne-a chemat la igrasie. Dupa multi, CREDINTA se masoara in ponoseala. Oamenii se vaneaza intre ei iar moartea-i vaneaza pe toti. Mi-am imaginat cum ar fi sa ma trezesc intr-o dimineata altfel decat m-am pus. Auzind lumea agitandu-se. Deschizand ochii. Dar neputand sa ma misc. Lucrurile ne mai fiind aranjate, cum le stiam. Realizand ca traiesc. Si in curand voi fi salvat. Iesind intr-o alta lume. Asemenea celei din gradina Edenului, inainte de aparitia sarpelui. Oamenii bucurandu-se de alti oameni, pe care nu i-au cunoscut niciodata. Dar care au scapat cu viata. O bucurie pe care nici parintii lor nu le-au aratat-o. Impartind bucata de paine. Apreciind apa. Multumind celor care nu au renuntat. Un cutremur a schimbat. A zgaltait numele, mandria. Fiind doar vii si morti. I-a adus la origini. La scopul Creatorului. De a fi oameni ! De a se iubi ! Dumnezeu se vede nevoit sa miste cel mai sigur loc pentru noi oamenii, pamantul.

Ce zi prietenoasa de primavara!

Ce zi prietenoasa de primavara. Stau la masa si privesc visinul care pare cuprins de multe bube, si pe zi ce trece, se desfac in frunze de un verde deschis. (cum zice nepotelul meu). Sunt foarte matinal in ultimul timp, in camera este liniste, nu m-am gandit ca ceasul va face atata galagie cand l-am cumparat. Sunt iritat pe creier din cauza “bataii” timpului. Fiecare secunda isi lasa amprenta pe nervii mei aproape intinsi la maxim, cred ca voi cauta un ceas mai silentios. Poate nu va mai trece daca nu-l voi mai auzi. Au iesit o multime de flori in gradinita din fata casei. Oare si la ele bate ceasul? Nu stiu daca ciripitul care se aude, este al unei pasari calatoare, ca as dori sa-i pun o intrebare: prin cate tari ai trecut la intoarcere? Unde ai fost cand frigul domnea in tara noastra? Nu aveti ceas la voi, dar ati stiut cand vine primavara. Inima este ceasul?!
Trebuie sa scot gunoiul la poarta, ca este miercuri. Da, iar e miercuri. Iar s-a strans gunoi. Iar vin sa-l ridice. Iar a trecut timpul. Fara ei ce am face cu atata gunoi? Le suntem multumitori. Nu mai suport sa aud ceasul, o sa-i scot bateria si-am sa-l reduc la tacere. E cu adevarat liniste, imi ajunge ceasul de la mana. Nu e adevarat cand se afirma ca boala te baga in pamant, singurul vinovat este timpul. Cred ca daca as sta sa ascult ceasul o zi intreaga, m-as imbolnavi. E atat de sadic! Sub ochii tai isi misca limbile. Acum e 8, 9, 10, 11, 12 si asa mai departe. Soarele rasare, straluceste, dispare, reapare, zi de zi, saptamana de saptamana, an de an. Alti oameni, alte anotimpuri, chiar daca sunt doar patru, aceeasi moarte pandeste pe fiecare.
Aceeasi camera, alta zi, alt pix, alte evenimente, mai aproape de inceputul celeilate vieti. Cursul bolnav al vietii ii prinde pe unii….. fiecare facand altceva. Dimineata am udat gazonul, nimic anormal. Vecina mea insa, nu iubeste verdeata. Multe au fost incercarile ei de a “ dobora” plapandul gazon, care si asa este murdarit de murdariile Bertei. Daca nu traiam intr-o lume civilizata, ar fi sarit la gatu’ meu, asa batrana cum este. Insa verdeata mai iese si la anu’ . Vecina nu stiu daca va mai prinde. Oricum nu am nici un drept sa-i pangaresc imaginea. Trebuie sa arat ca sunt un tinar cu gandire noua, ca am facut scoala, si pana la urma nu trebuie decat sa arat ca am cei 7 ani de-acasa. Nu va imaginati ce greu este sa vezi pe cineva care-si bate joc de munca ta. Pana acum am biruit. Am avut destula rabdare cat sa.... si stiu ca nimic nu este la intamplare. Poate prin mine, Dumnezeu vrea sa-i arate un exemplu de dragoste, de slujire, de daruire. Viata ei poate va lua alta directie prin exemplul dat de mine. Omul a fost creat dupa univers si conform inversarii ordinii:cel dintai va fi cel de pe urma, omul a trecut inaintea naturii, vecina si apoi gazonul.

Dupa fleici

Mirosul de cafea ma vindeca. Partial. Doar la nivel nazal. Ma simt amar. Imi vine tot mai greu sa ma linistesc. Interiorul iubeste galagia. Eul persecuta trupul. Cu ura. Nebunie. Prostie. Schimonoseala ma cuprinde. Nu banul. Nici masina. Casa nici atat. Iubirea ramane. Nu aurul. Nici taurul. Suntem pierduti. Prostuti. Asa. Regret. Plang dupa civilizatie. Dupa omul schimbat de Evanghelie. Curatenia spiritului. Bunul simt al trupului. Respect sapunul. Iubesc apa. Nu mai suport mirosul de ... Transpiratia. Dezordine scrie pe noi. Semanam tot mai bine cu un gunoi. M-am saturat sa traiesc printre voi. Sangele imi circula inca prin vene. Nu sunt istorie. Vreau sa mai fac multe. Continui sa visez. Locuinta nu-mi este cripta. Parfumul nu este de mort. Ma dau cu .... Pe care l-am primit. Sunt bucuros. Am viata in os. Refuz sa mai fiu pe dos. Acum josul este jos. Prietenul meu este Cosmos (ul). Pe Cel de sus il iubesc. Ma pregatesc. Nu am de ce sa ma jelesc.

La fiecare sapte ani sa dai iertare

“ La fiecare sapte ani sa dai iertare”
Deuteronom 15:1



Este anul promisiunilor. Primarii promit sa se puna in slujba cetateanului. Presedintele in slujba romanului. Nu stiu daca e bine sa generalizez, dar cei mai multi din cei care ne conduc nu fac altceva decat sa se imbogateasca tot mai mult. O tara, un judet, sau un sat chiar, nu poate fi gospodarit doar de un singur om, trebuie sa fie sprijinit de toti. Sunt….. cand vad pe cei care arunca mizeria pe strada, de parca nu trec tot ei pe acolo. De ce nu iubim frumosul, curatul, stralucirea, ca popor roman? De ce suntem lenesi? De ce suntem rau voitori? Cum de mai exista oameni care miros a transpiratie, cand sapunul de casa a fost inlocuit cu….? Sa vina primarul sa ne spele? Cine sa ne dea cu aspiratorul prin casa? (presedintele?). De ce nu promitem si noi, oamenii de rand, sa-l ajutam (pe edil) la infrumusetarea orasului? De ce sa nu maturam in fata casei? Nu sta primarul, noi stam. De ce avem atatea zile de sarbatoare si nici una de curatenie prin cartier? De ce trebuie sa se cunoasca unde stam? Nici acum, cand granitele sunt deschise si putem merge in lumea civilizata? De ce stam? De ce nu le urmam exemplul? De ce sa ne arate cu degetul? De ce asociem mizeria cu hotia? De ce trebuie sa se tina ( strainul pe care-l vizitam) cu o mana de nas si cu cealalta sa-si tina portofelul? Lumea la sate, au case de ev mediu si telefoane de milioane, wc in curte si televizor cu plasma, haine ponosite si fumeaza tigari subtiri( si la moda). Cea mai puternica natiune a ales sa scrie pe bani “ In Dumnezeu ne incredem”. Cred ca aici este secretul. In tara noastra cat timp vom venera pe Stefan cel Mare si Sfant mizeria si saracia vor creste. Este ultima zi din iarna. Soarele la porunca lui Dumnezeu, lumineaza pamantul, aducand bucurie in inima omului rebegit de frigul iernii. Venirea primaverii ne avertizeaza ca suntem trecatori. Zarva de pe bulevard te face sa crezi ca omul este statornic in aceasta lume. Sunt asa de preocupati sa aiba bani cat mai multi incat nu mai aud venirea mortii. Ziua inca nu s-a terminat, iarna mai are cateva ceasuri, pentru unii oameni sfarsitul ei este si sfarsitul lor, facand loc altor oameni care sunt asteptati odata cu primavera. Nu pot spune ca imi place acest anotimp. Vara imi este draga. Caldura imi este prielnica. Poate tie iti place iarna. Sau toamna. Suntem diferiti. Si asta se vede. Dar nu se discuta. Inseamna ca sunt oameni care cumpara martisoarele expuse la coltul strazii? Cata lipsa de bun gust. Ne caracterizeaza ca natiune in tot ceea ce facem.
Anul 2008 este anul de conflict intre generatii. Cei varstnici, sau generatia comunista , critica pe cei tineri, sau generatia capitalista (daca nu e prea mult spus). Nu vorbesc de exceptiile din ambele parti (de extremisti). Nu vreau sa fiu criticat de subiectivism, dar tinerii sunt mult mai educati ca cei batrani. Sunt mai cizelati. Mai respectuosi. Mai putin brutali. Repet, vorbesc de oamenii NORMALI. Mijloacele de transport in comun sunt adevarate scene de teatru in care fiecare generatie isi arata dizgratia fata de cealalta. Nu stiu de unde am auzit ca oamenii mici –scunzi- (mai ales femeile), sunt rai. Comparand, nu ati observat ca generatia comunista are mai multi “pitici” decat generatia tanara? Nu vi s-a intamplat sa fiti impinsi de o “mana de om”, ce consuma toate medicamentele din farmacii, dar care are puteri nebanuite atunci atunci cand alerga prin autobuz dupa loc? In ce ritm munceste un tanar in prezent si cum au “muncit” adeptii lui Ceausescu? Si totusi este obligat tanarul sa se ridice pentru a ceda locul unui batranel care a “rupt” patul uitandu-se la tv. Daca pana aici am fost subiectiv intr-o oarecare masura, voi incerca sa “cataloghez” obiectiv generatia comunista_- generatia stie tot- exemplele sunt multe dar prefer sa ma opresc aici.


“ Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre”

Matei: 6: 14,15

Multumiti!

“ Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostrum Isus Hristos. “ Efeseni 5:20


Cum as arata daca m-as intalni cu mine insumi? Bucuros? Trist? Linistit? Framantat? Gandind la Dumnezeu? Sau ingrijorat de viata de pe pamant? Ce ma framanta, ce voi manca maine? La cine privesc? La sarac? La bogat? Cu cine mi-as schimba personalitatea? Cine as vrea sa fiu? De ce merg oamenii privind in jos? Ce gandesc? Ce ii apasa? Lipsa? Boala? Frica? Copii sunt nemultumiti de parintii lor. Tinerii sunt complecsati de trupurile lor. Intalnesti oameni nemultumiti la tot pasul. Sotul este nemultumit de sotie( si invers), angajatul este nemultumit de sef, un gest frumos poate nemultumi pe cel de langa tine. Multi copii ajung pe strada pentru ca cei care le-au dat viata sunt dezamagiti de urmasii lor. Multumesc! a fost schimbat cu De ce sa-ti multumesc? Dumnezeu a fost inlocuit cu EU (nimeni nu m-a ajutat, eu am facut, eu am muncit, eu m-am descurcat). Multumesc pentru ce am? Multumesc pentru ochi? Multumesc pentru maini? Multumesc pentru picioare? Multumesc pentru urechi? Multumesc pentru ca pot muncii? Multumesc pentru ca am o minte sanatoasa? Multumesc pentru apa? Multumesc pentru soare? Multumesc pentru ca sunt iubit? Multumesc…. Crezi ca ti se cuvin toate? Nu valoreaza nimic pentru tine? Nu stii ca sunt spitalele pline de oameni, semeni de-ai tai, care nu au picioare, nu au maini, sunt in ultima faza a vietii, copii care mor de cancer, bolnavi de lepra? In India sunt copii care se nasc si mor pe strada. De ce sunt nemultumit? Este la MODA? Daca nu multumesti cand ai, ce vei face daca iti vei pierde o mana?


“Faceti toate lucrurile fara cartiri si fara sovaieli, ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii.”
Filipeni 2:14-16a

Sa nu fiti iubitori de bani!

Sa nu fiti iubitori de bani. Multumiti-va cu ce aveti, caci El insusi a zis: “nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.”
Asa ca putem zice plini de incredere: “ Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme; ce mi-ar putea face omul?”
Evrei 13:5-6

Nu vreu sa fiu plictisitor (vorbinde mereu de el), dar ma gandesc daca si-a imaginat vreodata Ceausescu discrepanta dintre oameni, cara va exista dupa moartea sa. Aceiasi oameni: unul in palat altul in canal. Dumnezeu ne-a catalogat pe toti lafel: pacatosi. Societatea face clasificari. Daca Pavel ar predica in zilele noastre? Prezentul e nou sau asa a fost de cand sunt oamenii. Suntem mai rai ca cei care au trait inaintea noastra? De ce plangem un sistem care l-a exclus pe Dumnezeu? Cum citim Biblia? Ce intelegem? Cand a fost mai bine? Ce este binele? Cum definim iubirea? Cum definim ura? Iubim? Uram? Amandoua? De ce suntem selectivi?! Noi suntem iubiti? Sau urati? Amandoua? De cine suntem iubiti? Cine ne uraste? Va avea sfarsit iubirea? Ne vom ura vesnic? Putem limita iubirea? Ura se masoara in razboaie? Sau ura este nepasarea? Daca stim ce este iubirea, de ce nu o traim? Nu poti minti. Iubirea, se vede la cel de langa tine, la casa lui si la casa ta, la masina lui si la masina ta. Bunul simt trebuie se existe in fiecare om. Cat va fi pamantul, noaptea va fi limitata, ziua va fi limitata, fiecare va respecta pe cealalta. Universul este bazat pe darnicie, ex. Soarele daruieste lumina sa, Lunii. Tu cand ai daruit ultima oara? Ce? Cat? La ce tineai? Sau ceva ce oricum trebuia aruncat? Gandeste-te la ce ai. De unde ai? De unde are cel care ti-a dat? Ce iubesti mai mult? Ce conteaza pentru tine? Eul? Nu cred ca nu ai nimic sa daruiesti. Nu cred ca nu ai primit nimic. Nu cumva am uitat sa daruim? Ai avut vise in care strangeai banii gasiti pe jos? Daca ar fi real? Cat ai strange? Ai vrea sa fi “ajutat”? ai da si celui de langa tine? L-ai imbranci? Ce este saracia? Sa ai la masa tot mancare de cartofi sau sa mananci radacini de copac? Ce este bogatia? Sa ai zeci de perechi de pantofi cand poti incalta decat una?? Oamenii nu pot fi egali. Dar pot fi oameni! Un copil cu handicap poate ajunge cineva, in timp ce unul de bani gata poate ajunge un ratat (sunt oprit de insomniile Bertei). Dupa ce vei murii…..lumea te va uita. Inevitabil! De ce traiesti?..... Domnul Isus este “venerat” de oameni pentru ca…… a daruit. S-a Daruit. Intai primim si apoi daruim. Daca traiesti doar pentru tine, vei intra in numarul celor care au pus pe primul loc propria viata. Meriti sa fi uitat! Nu ai nici un drept sa tii numai pentru tine.

“ Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia! Caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea ii plac”

dar...

“Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus”

Incercand sa-mi gasesc cuvintele, in noapte, se aude zgomotul obsedant al timpului care se scurge…..tic tac tic tac. Ma simt golit de cuvinte, incercarile mele de a scrie s-au transformat in…nimic, mintea imi este in dezordine. Mana refuza si ea sa scrie…nu poate intelege impulsurile creierului, poate inghetat in aceasta incapere friguroasa.
In gerul de afara sunt poate oameni care incearca, sau mai degraba implora somnul sa le cuprinda fiinta, visand la o viata mai buna. Dar oare, caldura unui camin iti poate da un somn linistit? Ceva imi spune ca si bogatii nu pot dormi linistit, chiar daca…..ma chinuie talentul. Somnul inca nu a venit. La masa de seara am baut o cana de capucino. Ceasornicul devine agasant. Imi spune ca iar a trecut…..o secunda….un minut…o ora…. Nu cred ca voi dormi prea curand; voi asculta tic tacul pana la refuz. Macar e bine ca nu sunt singur. Ea doarme. Viseaza poate?!. Ma vrea mai gentleman si poate doar in vis pot fi asa!? Frigul din camera e tot mai patrunzator. Miezul noptii se apropie. Somnul se indeparteaza. Noaptea auzi cel mai bine cum ti se toaca timpul.
Ce tablou. Suntem amandoi. Veseli. Din cauza soarelui!? A iubirii!? A sperantei!? Acum e frig, din ce in ce mai frig. B nu are liniste. Viseaza?! “Bunicul” ei nu mai este. E cald la ea acolo. Aici de ce o fi asa frig. Noi rezistam ca suntem tineri. Ea e batrana. Duce cu ea multe amintiri. Pentru fiecare ea a plans, s-a jelit, a suferit. A venit randul ei, cadoul de nunta!? Oare ce o gandii?! De ce o mai traii? Mancarea este cea mai mare bucurie a ei. Gandurile mele iar s-au pus in miscare. Niciodata nu am fost agasat de zgomotul ceasului ca in aceasta noapte iernoasa. Nu cu foarte mult timp in urma, in casa aceasta, au locuit oameni pentru care ceasul s-a oprit. Numai B mai stie cand a fost veselie, cand a fost tristete, cand moartea s-a apropiat de fiecare dintre ei . Raceala si intunericul domnesc in toate incaperile ei. Doar pozele mai “vorbesc”: aici au trait oameni. Oare ce a visat I. C.? Ce l-a speriat? A nesocotit timpul?! Au crezut in sfarsitul lor? Si-au imaginat ca cei care voi veni dupa ei vor “necinsti” lucrul pretuit de ei?! Si-au pus intrebarea, cine va locui in casa lor? Unde s-au dus ei? S-au gandit vreodata la locul in care sunt acum? Daca opresc ceasornicul, se aude oare glasul lor? Plansetul lor? Au de transmis un mesaj copiilor, nepotilor sau chiar vecinei lor?! Nimic nu mai poate fi facut. Timpul a stat pentru ei. Acum sunt tarana. Cine a locuit in camera de la drum? Nu stiu; sunt cuprins de nostalgie, chiar daca nimic nu ma leaga de acest loc. Cate nopti a prins fiecare din cei care au stat aici si acum sunt morti? Oare cum a fost ultima? Sunt oameni care acum traiesc ultimele secunde? Sunt! Stiu asta. Toata lumea stie. Cati sunt astepati de Acela? Frigul mi-a cuprins picioarele. Ce este somnul? Ce sunt visele? Ce este zambetul?! Cum le definesti?! Suntem programati sa dormim?! Ne straduim sa zambim?! Am zis de la bun inceput ca scriu fara sa…. Mi-am impus. Am vazut ca fiind fara rost si “ocupatia” (* nu stiu daca e cel mai potrivit termen) de scriitor, chinuind mintea sa-si imagineze locuri, oameni, intamplari doar de dragul de a scrie. Sa-ti pierzi o viata scriind un roman, in miez de noapte sa te trezesti cu o idee pe care trebuie sa o scrii atunci. M-ar fi obosit. Maine, o alta zi. Cat timp voi auzi ceasul? Nesomnul imi da o stare de indignare. M-am oprit din scris…..si ma tot gandesc ce sa mai scriu. Un lucru e sigur inca nu am vazut idei.

Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac
1 Ioan 2:17

Dumnezeu i

Dumnezeu i-a binecuvantat, si Dumnezeu le-a zis: “ Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si stapaniti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant
Genesa 1:28

Personal cred ca revenirea Domnului Isus este aproape. Intrega societate (de pe glob) a rasturnat adevaratele valori si le-a catalogat “invechite”. Nu sunt traditionalist si nu plang dupa vremurile trecute, dar, o societate nu poate rezista daca accepta pacatul, fie ca vrem fie ca nu vrem. Satan exista! Dumnezeu exista! Binele exista! Raul exista! Fiecare din noi alegem. Voit putem schimba raul ca fiind bun. Sa nu asteptam vremuri mai bune (din punct de vedere financiar). Pamantul va pierii. Pacatul se va inmultii. Oamenii simt ca se va intampla ceva….rau. Sunt ingroziti de cata violenta exista, viata nu mai pare sigura, credibilitatea scade… Nu cred ca oamenii vad pacat aceasta moda a animalelor de companie. Avortul nu este pacat dar eutanasierea cainilor este interzisa. Nu este ciudat? De ce multe familii tinere accepta un caine in locul unui copil? De ce se cheltuie sume mari pentru niste caini in timp ce copii stau pe strada? De ce umbla cainii la un loc cu oamenii? De ce sa umblam pe niste strazi pline de mizerie canina. Pe ce temei eutanasierea cainilor este numita pacat, cand mai mult de jumatate din oamenii( tarii noastre sa spunem) nu au citit NICIODATA Biblia? Numim homosexualitatea pacat, iar infierea de caini o numim fapta buna. Un copil care cerseste la semafor este mai haituit ca un caine care te ataca noaptea pe strada. Si acest pacat va atrage mania lui Dumnezeu peste oameni. Vorbesc din postura de rob (fara voia mea) al cainelui. Unde locuiesc acum trebuie sa am grija de un caine surd (nu e gluma) si plin de tabieturi. “ Ce sa fac? Mi-e mila de ea”, au fost replicile stapanei casei. Berta, este o catea de rasa (dalmatian), care locuieste in casa (are cusca in bucatarie) si care a fost crescuta cu pulpe de pui fara os, orez fiert si morcov (un fel de pilaf). Nu mila de noi a facut-o sa ne primeasca ci….
Oare acesta este refugiul oamenilor singuri? Nimic nu-ti mai alina tristetea? Cainele este singurul tau prieten? Pisica este singura careia ii poti “ impartasii” necazul tau? Cum ar fi daca in loc sa iesi in parc si sa te lauzi ca Grivei al tau este ca un copil, mergi la un centru de plasament si sa vezi copii necajiti si singuri? De ce sa mergi cu cainele la coafor si sa nu faci pachete pentru un azil de batrani? Punem cainii, stapani peste noi, si mostenitori ai averilor noastre.

“Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu”
1 Petru 2:17a

Mizeria vine de la cel rau

Sunt constipat. Mintea incepe sa ma minta. Limbajul putrezeste. Stau. Dau. Primesc. Ma obosesc. Vreau sa privesc. In gol. La zid. Stiu ca nu zbor. Ma oboseste muzica ce se repeta. In mine ma nasc eu. Mereu altfel. Mai bun. Mai rau. Mai bland. Neband. Alcool. Zambesc. Sa descopar. Fericirea. Iubirea. De semeni. Cu mama. Cu tata. Mi-au zis ca seman. Din spatiu nu ma vad. Sunt mic. Nimeni. Ratacit. Si praful cosmic ma intrece. Cu greu imi gasesc frazele. Avem o tara cunoscuta. Multi. Nici nu au auzit de ea. Mai repede stie soarele. Pentru ca el nu tine cont. Asemanarea este de nume. Prenumele meu se mai intalneste si in alte tari. Pentru canibali suntem un deliciu. Gustul de parfum le-ar strica pofta de mancare. Ce liniste ma cuprinde. Sunt acoperit de puf. Aerodinamic. Am castigat alte secunde de viata. Ce bine ca nu rumeg. Revin. Chiar de se va rade. Suntem ironici. Dispretuim furnicile. Vanam gandacii. Otravim sobolanii. Strivim paduchii. Inima poate fi asemanata cu o canalizare. Urat mirositoare. Plina de resturi. Hidoasa. Un boier aspru. Roscat. Ce-si chinuie argatii. Sunt complexat. Ma simt oribil. Pentru ca zilele mele se scurg intr-o camera, din incinta unui camin jegos. Umbland pe niste strazi forestiere. Intalnind numai oameni obositi, ce lasa in urma mirosul de naftalina. Un puscarias in libertate. Purtand catuse invizibile. Garbovit de neputinta implinirii visului. Sufocandu-mi micile placeri. Visand luxul. Neapreciind adevarata saracie. Un punct invizibil pe harta. Ma voi sufoca de praf. Fara posibilitatea de a alege. Inghesuit in tramvai cu necunoscuti. Ma intreb de ce nu necheaza unii ? Unde si-au lasat potcoavele ? Miroase ca in grajd la baie. Personal le-as tara hainele prin substanta galbena. Sa vada toti cine sunt. Sa fie concediati. Alegand intre reciclare sau expulzarea in munti. Rugand natura sa-i primeasca. Mituind sanitarii padurii. Singurii in stare, sa se apropie, sa-i curete. Numai pe baza de cerere sa fie primiti de oameni. Analizati de maniaci ai curateniei. Scrisul ma linisteste. Ma chinuie. Imi stoarce si ultima vlaga. Scoate la iveala neputinta. Devin agitat. Nici merele nu-mi mai plac. Hoinaritul prin magazine a devenit de mult plictisitor. Avem aceeasi valoare cu ticaitul ceasului. Suntem simpli. Liberi. Limitati. Cu baterii. Fragili. Supusi opritului. Galagiosi. De mana. De perete. Alarmandu- ne usor. Imobili. De ceva timp astept. Un drept. La care am contribuit. Muncind. Nu vreau decat ce mi se cuvine. Sunt in conflict. Nimic nou. Acelasi dispret. Intimidat. Am produs ranjete. Mi s-a cerut sa nu mai fiu egoist. Fratele a tinut adevarate lectii despre bun simt. ‘Consiliul’ a hotarat ca eu sunt oaia neagra. Setosul de fapte rele. Daca nu incetez, risc sa nu mai fiu primit in casa parintesca. Judecata a fost aspra. Refuz aprecierea lor. Lacrimile mi-au secat. Nu pretuiesc nimic. Au fost sterse cu hartie folosita in dos. Totul poate fi daunator. Binele excesiv strica. Nu tot ce am scris este bun.

Parinte-Rege

Raman uimit cu ce persoane cochete ma intalnesc pe scari. Par a fi venite in vizita pe la muritorii de rand. Imediat te dezmeticesti. Putin iti trebuie sa te lamuresti. Socant este cand se deschide usa camerei. Iti vine sa le sari in ajutor. Sa le avertizezi. Ca sunt fiinte angelice. Ca n-au ce cauta acolo. Regreti amarnic. Te simti vinovat ca le-ai dat drumul in hau.. Ca-ntr-un cosmar. Din modestie, fiecare isi baga sub pat costumul de un alb imaculat si revine la viata normala. De pamantean. Cu lipsuri. Cu nevoi. Simtind foamea. Imi plac oamenii revoltati. Nemultumiti. Sunt critic. Nesuferit. Consider monotonia un monstru. Evit sa ma enervez. Arat cu degetul. Evit zgarcitii. Raspund la salut. Barfesc. Ma laud. Nu dau bipuri. Beau multa apa. Nu-mi plac muscatele. Cumpar de nevoie lucrurile ieftine. Pastrez curatenia. Nu-mi place sa sterg geamuri. Uneori port barba. Nu tin vechituri. Am cunostinte enervante. Cu prea multe tabieturi. Noaptea a fost halucinanta. Visele. Frigurile. Caldura. Mirosul. O alta zi. Eu. Camera. Nelinistea. Batranetea nu inseamna nimic. Produce monstrii. Din care bunatatea a disparut de mult. Si cea din privire. Te deranjeaza cu reprosurile lor. Extrem de brutal se poarta. Au chip de molii. Sunt foarte multi. Si rai. Ajunsi bunici. Frangandu-si mainile ca pot fi dascali. Stand neclintiti. Autoritari. Isi ‘toarna’ nepotii. Tremur. Sunt agitat. Linistea mi-a fost batjocorita. Iar. Si iar. Si iar. Si iar. Chiar daca nu este corect gramatical. Va implor sa nu va dati cu parerea. Oricine sunteti. Nu cred in acelasi sange. Sunt unic. Nu am frati. Surori. Pot ignora. Tot mai mult. Fara afirmatii. De bine. De rau. Se duc amprentele voastre din sufletul meu. Imi stiu drumul in viata. Curand ma voi transforma in planta. Mirosul urat degajat de voi se va transforma in mine. In aer curat. Placut. Voi fi amabil. Rabdator. Milos cu handicapul vostru. Distant. Mucegaiul poate fi arta. Poate vindeca. Se poate strange in buchet. Raul, este obisnuinta. Sa nu observi ca mirosi ca el. Comitand un fin abuz. Ce se pedepseste. Candva. Pot fi sigur de asta. Reactiile mele scad. In fata mizeriei. Ca stil de viata. Apa, simbolul cureteniei, a secat. Creierii imi sunt percutati. Gandurile torturate. Nimic nu s-a schimbat. Degradarea omeneasca merge spre culmi. Cultul personalitatii ne caracterizeaza tot mai mult. Suntem falsi. Nesimtiti. Violenti. Ne dorim dinti de aur. Profitul conteaza. In chilia mea este liniste. Izolare. Sunt bine in singuratate. Refuz sa mai raspund la telefon. Nu am ce face. Asta mi-a linistit pulsul inimii pe moment. Putin imi pasa daca-i indepartez. Monotonia lor este obositoare. Evlavia prefacuta. Nu cer sa-mi vorbeasca. Interesul inteleptilor fata de mine a scazut. Am realizat un lucru mare Le-am aratat ca nu le urmez sfaturile. Am evadat din ingustimea mintilor lor. Ma refac.

Regula nr.1

“Viata este mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea.” “Caci toate aceste lucruri Neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele”. “Vindeti ce aveti si dati milostenie. Faceti-va rost de pungi care nu se invechesc, o comoara nesecat in ceruri, unde nu se apropie hotul si unde nu roade molia.


Intreaga lume se framanta; pamantul merge spre distrugere. Planeta sufera incalzirea. Ce trebuie facut?! Lumea va arde? Pamantul, cu tot ce este pe el, va lua foc?! Sa consumam mai putin. Dar oamenii se framanta, alearga, strang….bani pentru zile negre. Eu sa am. Nu imi pasa de cel de langa mine. A venit el la munca cu mine? Daca muncesti ai. O mie de lei sa-mi iau o paine, va rog frumos!!… La munca! Sa-mi vad copiii la casa lor, ca pentru ei muncesc. Vinde tot ce ai si da la saraci. Pai daca dau, nu am. Ai dat? Nu!...nu am nici eu, da sa dau si la altu. Intai facturile, pe urma mancarea si darnicia la urma. Chiar si in pustie Dumnezeu poate da mana cereasca, prepelite etc * vezi istoria poporului Israel in pustie
Daca Dumnezeu ti-ar da?! Te-ai mai oprii?! Ai cere si pentru dusmanul tau? El are tot pamantul. Orice iti poate da. Mu crezi?! Solomon a fost cel mai bogat om de pe pamant. Mai bogat decat seicul din Dubai? Da poate nu stii ca are un hotel cu bai din aur. Solomon a fost cel mai bogat. Dar stii ce a cerut el lui Dumnezeu? Intelepciune. Pai atunci nu existau scolile de acum… Lui i se spune inteleptul Solomon. Domnul da painea ca prin somn…asa imi place versetul asta. Am 2 job-uri. Plec dimineata la 6 si mai ajung seara la 10. Intai casa apoi ma insor. Cat castigi? 30 de mil. Da o garsoniera e 60 de mii(euro). Si unde sa stau?! Domnul va purta de grija! Domnul iti da, dar nu-ti baga-n traista. Intai sa am unde sta si pe urma insuratoarea. Pai ti-a cazut parul, te apropii de 30 de ani. Cati ani are ea? 29. E batrana. Eu o sa ma insor cu una de 20. Astept.
Unde alearga oamenii?! Ba da tu traiesti sub pamant? Nu stii ca s-au scumpit gazele? Stiu foarte bine, 7 mil mi-au venit la gaze( ….plus apa si curent ). De, cine te-a pus sa te insori? Nu mai bine terminai scoala, iti gaseai un serviciu si pe urma…. Ce ma impiedica sa fiu botezat? Dragostea are vremea ei. Nu sta dupa tine.
Azi nu merg la biserica. Am maine examen. Fara scoala esti mort. Aici da Domnul binecuvantarea ( in biserica). Stiu. Da mama face gura daca nu iau 10 la toate examenele. Nu vrea sa muncesc in fabrica, sa castig banii mai usor, cica. Mergem in Spania. Sa ne facem casa, si pe urma ne intoarcem. Ai auzit? S-au despartit. Pai au plecat doar de 2 luni in strainatate. A plecat la altu’. In lumea asta totul are un pret. Joc la loto duminica asta. Sunt 11 mil de euro. Doamne, daca imi dai banii astia, 10 o sa dau saracilor. Harul meu iti este de ajuns. Nu ai bani, mirosi a ….
Mama sa termini scoala. Dar Domnul ma cheama. Sa nu te aud. Termini scoala si pe urma… Pungile de plastic urmeaza a fi scoase ( stau intacte pana la 50 de ani); e prea putin?! Vor sa bage pungi care tin 1000 de ani? Alea de hartie sunt biodegradabile. La salariul asta 10% imi opresc eu si restul dau pentru Domnul. De ce asa mult? Domnul imi va da. Atunci sa vedem cu ce o sa cumperi scutece. Te gasisi tu ala darnic. Mai bine ai face sa stai si tu cu astia micii, ca nu sunt numai copii mei.nu risipii. Pai dau pentru El. Sa nu mai vorbesti cu mine.
Duminica asta sunt programat sa predic, in Oradea, la o biserica de 5 mii de membrii. Am ales tema Darnicia. Am timp sa vand masina. Banii o sa-i dau familiilor cu multi copii. O sa merg cu trenul; Pavel poate a mers pe jos la Neamuri. Trenul e lux chiar. Eu zic sa mai pui macar 10 mil la C.E.C. Nu! Dau saracilor toti banii. Cine i-a pus sa faca atatia copii? Domnul ne va rasplatii! Nu imi place pastoral asta! traieste ca ultimul milog; a venit cu trenul. Toata ziua vin americanii pe la el, chiar asa, nu o avea bani de o masina? Vinde tot ce ai si da la saraci. Nu mi-a placut predica de azi. Acum, dupa ce m-am straduit sa ajung unde sunt? Am pus termopane la biserica, platesc si toate facturile, da sa vand fabrica si sa dau toti banii la saraci?! Nicioadata! Ma omoara nevasta-mea. Milionarul E…. a fost gasit fara suflare in subsolul casei lui, cu strangul in jurul gatului. Averea lui era estimata la …. de euro. Toate aceste lucruri ale cui vor fi? Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. Cineva imi face din faruri disperat. Sa depasesc tirul si o sa-ti fac loc. Nu are rabdare. Sa-i fac loc si-atat! Unde se grabeste?! Obrazul subtire cu cheltuiala se tine! Fa-mi loc, pierd o afacere de milioane. Nu pot mai repede, masina e din ’79. Stii cine era cel care ne facea din faruri ieri pe autostrada? E….. Azi?! e mort! Sarcu’. Nu-mi da nici bogatie sa ma ingamf, nici saracie sa cartesc. Am dat 50 mii la o babuta cand ma duceam la fratele meu in vizita. Cand sa plec mi-a strecurat o hartie de 500, pentru suc….Am dat 50 si am primit 500. Tu nu o sa faci nimic, esti prea risipitor. Zgarcitul, nimic, risipitorul, casa noua, masina si o batranete fericita. Domnul Isus si-a dat viata pentru omenire, noi (omenirea) nu dam nici 10% pentru El. Daruind vei dobandi. Nu, nu e logic. Daca dai, nu ai. E simplu. Dai 50 primesti 500.


“ Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” 1 Corinteni 13:13