Raman uimit cu ce persoane cochete ma intalnesc pe scari. Par a fi venite in vizita pe la muritorii de rand. Imediat te dezmeticesti. Putin iti trebuie sa te lamuresti. Socant este cand se deschide usa camerei. Iti vine sa le sari in ajutor. Sa le avertizezi. Ca sunt fiinte angelice. Ca n-au ce cauta acolo. Regreti amarnic. Te simti vinovat ca le-ai dat drumul in hau.. Ca-ntr-un cosmar. Din modestie, fiecare isi baga sub pat costumul de un alb imaculat si revine la viata normala. De pamantean. Cu lipsuri. Cu nevoi. Simtind foamea. Imi plac oamenii revoltati. Nemultumiti. Sunt critic. Nesuferit. Consider monotonia un monstru. Evit sa ma enervez. Arat cu degetul. Evit zgarcitii. Raspund la salut. Barfesc. Ma laud. Nu dau bipuri. Beau multa apa. Nu-mi plac muscatele. Cumpar de nevoie lucrurile ieftine. Pastrez curatenia. Nu-mi place sa sterg geamuri. Uneori port barba. Nu tin vechituri. Am cunostinte enervante. Cu prea multe tabieturi. Noaptea a fost halucinanta. Visele. Frigurile. Caldura. Mirosul. O alta zi. Eu. Camera. Nelinistea. Batranetea nu inseamna nimic. Produce monstrii. Din care bunatatea a disparut de mult. Si cea din privire. Te deranjeaza cu reprosurile lor. Extrem de brutal se poarta. Au chip de molii. Sunt foarte multi. Si rai. Ajunsi bunici. Frangandu-si mainile ca pot fi dascali. Stand neclintiti. Autoritari. Isi ‘toarna’ nepotii. Tremur. Sunt agitat. Linistea mi-a fost batjocorita. Iar. Si iar. Si iar. Si iar. Chiar daca nu este corect gramatical. Va implor sa nu va dati cu parerea. Oricine sunteti. Nu cred in acelasi sange. Sunt unic. Nu am frati. Surori. Pot ignora. Tot mai mult. Fara afirmatii. De bine. De rau. Se duc amprentele voastre din sufletul meu. Imi stiu drumul in viata. Curand ma voi transforma in planta. Mirosul urat degajat de voi se va transforma in mine. In aer curat. Placut. Voi fi amabil. Rabdator. Milos cu handicapul vostru. Distant. Mucegaiul poate fi arta. Poate vindeca. Se poate strange in buchet. Raul, este obisnuinta. Sa nu observi ca mirosi ca el. Comitand un fin abuz. Ce se pedepseste. Candva. Pot fi sigur de asta. Reactiile mele scad. In fata mizeriei. Ca stil de viata. Apa, simbolul cureteniei, a secat. Creierii imi sunt percutati. Gandurile torturate. Nimic nu s-a schimbat. Degradarea omeneasca merge spre culmi. Cultul personalitatii ne caracterizeaza tot mai mult. Suntem falsi. Nesimtiti. Violenti. Ne dorim dinti de aur. Profitul conteaza. In chilia mea este liniste. Izolare. Sunt bine in singuratate. Refuz sa mai raspund la telefon. Nu am ce face. Asta mi-a linistit pulsul inimii pe moment. Putin imi pasa daca-i indepartez. Monotonia lor este obositoare. Evlavia prefacuta. Nu cer sa-mi vorbeasca. Interesul inteleptilor fata de mine a scazut. Am realizat un lucru mare Le-am aratat ca nu le urmez sfaturile. Am evadat din ingustimea mintilor lor. Ma refac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu