
“Apoi Samuel a zis lui Isai: acestia sunt toti fiii tai?”
1 Samuel 16:11
Intrarea mea in viata s-a facut plangand. De ce? De bucurie oare?!Sau poate prevesteam “plansul” care avea sa ma insoteasca intreaga viata!?! In registrul maternal a aparut numele Stefan Gabriel nascut astazi, 2.. 0.. 19... Parintii, mai ales tatal, s-a bucurat pentru ca i s-a nascut cel de al 5 lea baiat. Sau poate nu!! Da, oricum se zice ca baiatul este mandria tatalui. Dumnezeu a bifat si El in Cartea Vietii, nasterea lui Gabriel, nasterea mea. Se povesteste ca am plans mult timp de la nasterea mea. Si ce era mai rau, ca plangeam noaptea; bucuria parintilor. Multe lucruri nu-mi amintesc dar oricum, viata nu mi s-a parut prea frumoasa. Dupa mine s-a mai nascut un copil care avea sa incheie sirul nasterilor in familia Stefan; tot baiat. Bilantul:5 baieti si o fata. Iata numele copiilor familiei Stefan: D…, L…, A…, L…, G… si D….
Cei sapte ani de-acasa s-au scurs, timp in care am incercat sa merg si la gradinita. Si iata ca a sosit timpul sa “ies” in lume. Clasa I s-a scurs fara coronita, la fel ca si clasa a II a si asa am continuat pana in clasa a XII a. Parintii au fost foarte ocupati pentru a ne asigura traiul de fiecare zi; sau doar tata. Pana la 15:30 era la service, dupa aceea, lucra in spatele blocului ca mecanic auto. Mizerabila meserie! Scoala, incet incet, a devenit un chin pentru mine. Matematica avea sa ramana o taina pe care nici in prezent nu am deslusit-o. De cand am inceput sa vorbesc s-a observat ceva ciudat: aveam defect de vorbire. Povestea mea semana cu cea a lui Moise, amandoi aveam vorbirea greoaie. Nimic nu este la intamplare!(…)
Se spune ca cei mici copiaza pe cei mari, sau pe parinti. Am in minte o intamplare in care eu eram acasa cu fratele meu mai mic, in timp ce restul familiei era plecata la biserica, fiind zi de duminica, mi-am pus intr-un pahar putina bautura si am baut ca un om mare! Peste viata mea trecuta am asezat voit patura uitarii pentru ca anii din prima parte a vietii mi s-au parut, de uitat. Stateam intr-un apartament cu trei camere, din care mai ramasesera doar doua pentru ca a treia era ocupata de parinti. Una a fost facuta sufragerie iar ce a mai ramas a devenit camera copiilor. Atunci cand parintii mei au fost sa ma inscrie in registru, cand a auzit ziua nasterii mele, persoana aceea (care scria in…), a afirmat ceva de genul: e nascut intr-o zi mare, in ziua tovarasului Ceausescu. De curand cineva mi-a zis ca Domnul pe cine vrea sa piarda, acelui ii impietreste inima. In timp ce Nicu Ceausescu isi serba ziua de nastere cu fast, eu serbam aceeasi zi, cu nefast. Dumnezeu i-a impietrit inima acestui om, acestui Ceausescu, pentru ca El sa scrie o parte din cartea Sa, “Istoria Lumii”. Raman si acum uimit de ce a putut sa faca acest Ceausescu. Sau poate lui ar trebui sa-i multumim pentru sufletele pierdute care s-au pocait in tot acest timp. Acest lucru mi se pare de neinteles, cum, un rau atat de mare sa fie bun. Cati oameni se mai pocaiesc in prezent si cati s-au pocait in vremea comunismului. Ce paradox! Acum, ca Evanghelia este libera, mor oameni care nu s-au pocait. Am trait ultimii ani ai domniei lui Ceausescusi, ai vietii lui. Dumnezeu a auzit strigatul copiilor Lui si a decis sa-l piarda pe acest om.
Dar, de ce a fost greu pentru oameni? Din cauza comunismului? Sau inceputul “povestirii” este acolo cand Dumnezeu ii spune omului ca are sa-si castige painea cu sudoarea fruntii. Cum Biblia, “cartea de povesti” , asa cum a fost pentru multi oameni, vorbeste exact de cursul omenirii. Ceausescu a fost “implinitorul” lui Dumnezeu. A fost unealta de care El s-a folosit. Daca nu ar fi existat comunismul s-ar mai fi povestit de Wumbrand, Stainhard de sutele de intemnitati care au devenit crestini si cetateni ai cerului? Satan are putere, dar pana cand vrea Dumnezeu. Acesta ar fi binele din comunism. Dar saracia, foametea, tortura, ura din oameni, acestea, se uita! Oricum saracia din familia mea a existat, a fost palpabila. Copil fiind mi-ar fi placut sa am jucarii, sa ma uit la desene, etc..sau poate am vrut prea mult. Ferice de cei ce plang ca ei vor fi mangaiati.
Viata te duce prin toate locurile si uneori chiar si acolo, unde nu ai voie sa intrii. Dar ce, Dumnezeu are ingeri la poarta si nu te lasa?! NU! Eu sunt liber, daca vreau ma duc, daca nu, inseamna ca El m-a schimbat. Degeaba scrie pe pachetul de tigari ca fumatul ucide, ei nu stiu ca omului ii place ceea ce este interzis?! Sa ma pocaiesc, sa rada lumea de mine?! Ce ciudat cand auzi asta din gura unui om care duhneste a alcool si care parka s-a tarat pe strada.! Nu suportam sa mi se zica: pocaitule. Stiu sigur ca mi-am propus chiar sa fac orice numai sa nu aud asta din gura lor. De ce? Mandria?! Teribilismul (cuvant des intalnit astazi)?! Ura fata de viata grea, pe care trebuie sa o duca omul pe acest pamant?! Evadarea din banal?! Sau poate placerea, nevoia omului de a fi fericit, de a se simti bine. Dar tigara imi facea rau! Atunci? Am incercat sa beau; cand ma “trezeam” ramanea sec sau demisec. Cum poate fi Isus bun, daca nu ai ce manca? Tot timpul dulciurile se imparteau la atatia insi. Pai sa faca mai multe! Chiar asa! Oricum e prea tarziu sa mai schimbi ceva. Numai eu stiu ce teama imi era atunci cand trebuia sa se intoarca mama de la sedinta cu parintii: nu invata, e obraznic, nu-I iese media la istorie, la matematica.
Raul e spre bine. Dumnezeu l-a pregatit pe Moise 40 de ani in pustie si tot nu a intrat in tara promisa, in Canaan. Unde este binele?! Ca este alaturi de sfinti in cerul Lui.
La fumat scoti fum si poti sa zici ca e o placere, la baut te simti ametitsi asta poate fi o placere( poate mai mare ca fumatul), dar sa injuri, ce placere poti gasii in injuraturi?! Nu m-am gandit. Injur sa ma descarc de nervi, asta sa fie oare? In generala cand ma pregateam sa injur, trebuia sa ma uit in clasa dupa o colega, pocaita( din aceeasi biserica unde merg si eu), Alis. Nu stiu nici acum daca m-a auzit vreodata cum binecuvantam. Nu imi place iarna. Nu imi place frigul, mi se par inutile, dar are rostul ei (iarna). Se apropia “capacitatea” asa se numea atunci trecerea de la generala la liceu.Examene!!! Eram de-a dreptul bolnav cand auzeam de examene. Mai ales cand faci cu totul altceva la scoala; stiu ca jucam fotbal in clasa, aruncam cu scaunul de la catedra, faceam galagie, ma alergam prin scoala cu ceilalti colegi( la varsta aia mi se pareau amuzante, nu pot nega). Am trecut capacitatea cu o nota destul de buna, la valoarea mea! Am strigat la Dumnezeusi m-a ascultat, chiar daca stia ca fac asta doar pentru a scapa de examene. La liceu viata a inceput sa devina iar lumeasca. Tot timpul am simtit ca nu sunt liber cu adevarat, ca Dumnezeu nu ma lasa in voia mintii mele blestemate, ca vrea sa ma sfinteasca, sa ma pregateasca pentru cer.
In 1989 comunismul cade. Oamenii nu mai suportau tirania. Satan rapise tot ce era omenesc din Ceausescu, devenind astfel o fiara. Dumnezeu l-a legat pe satan si l-a aruncat din Romania. Sotii Ceausescu sunt pedepsiti cu moartea. Sunt impuscati. Oamenii rasufla usurati. Sunt liberi. Plansul inceteaza! Ceausescu a murit, Hitler a murit, Stalin a murit. Dumnezeu e viu. Biblia a ramas neatinsa chiar daca multe au fost arse. Multa lume a avut de suferit. Crestinismul a inflorit. Omul se naste plangand, dar in vremea persecutiilor, crestinii au murit cu zambet pe buze, cantand de bucurie. Dumnezeu ne va scapa si chiar de nu ne va scapa, noi tot nu ne vom inchina, imparate, ceausescule, staline. Cei dintai vor fi cei de pe urma…..intaii ceusescu au avut parte de o moarte de ultimii oameni.
Asa cum baietii se joaca cu masinute si fetitele cu papusi, asa am fost si inca sunt, pasionat de masini. Nu putine au fost datile cand ma visam intr-o masina luxoasa, mergand cu viteza, ascultand muzica….am mers pana acolo incat am afirmat ca de as avea si eu o masina as fi fericit. Asta sa fie fericirea? Inseamna ca in prezent sunt multi oameni fericiti, daca numai in bucuresti sunt peste 2 mil de masini. Si totusi, cu cat masina e mai luxoasa, mai nefericit e cel ce o conduce. Atunci ce este fericirea?
O puternica incredintare in bucuriile care nu se vad!? Nu stiu! Pai daca nu se vad, atunci sunt iluzii, nu exista. Domnul Isus a rasturant ordinea: primul va trece ultimul si ultimul va fi primul. Ceea ce am pus candva pe primul loc, poate acum este undeva pa la coada. Ce a fost gresit in gandirea(ideologia) comunista? Scoaterea lui Dumnezeu din lista prioritatilor. Atunci s-au construit baraje, blocuri, fabrici etc. nu a fost nimic rau in asta, raul a constat in ateismul din inima fiecarui communist.
Un bine pe acest pamant- trecerea- fiecare lucru trece, in comparatie cu vesnicia. Etapele vietii omului pe acest pamant: nasterea casatoria si moartea. Dumnezeu decide cand sa te nasti, decide cand si cu cine sa te casatoresti si decide cand sa mori. De ce m-ati nascut daca nu puteti sa-mi oferiti prea multe? A fost intrebarea pe care le-am adresat-o parintilormei. De ce sa ma nasc pentru a suferii?!. Dumnezeu a hotarat sa ma nasc. Poate de aceea a trebuit sa plang, acum sa fiu fericit.
Am fost o povara (e cam exagerat) pentru parinti ca plangeam fara sa am nimic. Nu pot sa-mi dau un raspuns, nu pot sa inteleg de ce trebuie sa planga omul intai si apoi sa fie fericit. Isus a plans! Cel mai scurt verset din Biblie. Dar cand a ras? Bucuria Lui a fost intoarcerea mea din lumea de pacate, intoarcerea ta.
Fratele meu a fost operat la ochi( Daniel ), dupa ce si-a revenit din anestezie, primul lucru pe care l-a vrut, a fost o bicicleta. Dumnezeu Isus a spus ca vreau sa fiu cu aceeia pe ca mi-ai dat Tu. Copilul vrea bicicleta, jucarii, bomboane. Tot timpul am vrut ceva. Tot timpul mi-am dorit ceva. De multe ori am fost nemultumit cu ceea ce aveam. Matematica este ca o scara. Daca nu o inveti treptat, se duce totul. Viata este ca o scara: tot timpul trebuie sa inveti. Niciodata nu este prea tarziu! Oare?! Prima treapta este copilaria, trebuie sa-ti privesti copilaria si sa inveti. Eu sunt trecut, prezent si viitor. Prezentul devine trecut, viitorul prezent, chiar si din aceasta ordine trebuie sa inveti. Nu te uita la ce izbeste ochiul. De ce? Te poti insela. Dumnezeu se uita la inima! Pai inima nu se vede, deci cum sa ma uit la ea? Moise avea vorbirea greoaie, era handicapat. Ce poti face cu el?! Moise a despartit marea in doua, nu Seneca, oratorul. Dumnezeu se uita la inima, sa nu uitam asta. Daca Dumnezeu ar face un top al celor mai mari crestini, pe cine ar alege in fruntea clasamentului?! Suntem grabiti sa spunem Noe, Avraam, Iacov etc. Poate pentru El, cel mai mare ar fi talharul de pe cruce. De ce? Nu uita: cel dintai va fi cel de pe urma si invers. Chiar daca ordinea biologica era de la intaiul nascut pana la ultimul, parintii schimba ordinea (neintentionat). Ce destept e baiatu mamii! Vei ajunge “mare”! Vei stapanii! (vei fi sef). Imi salta inima de (mandrie) bucurie cand vad ca ai numai note de 10. Tu o sa ne faci fericiti! Tu vei stapanii peste fratii tai! De ce nu, tu o sa fi alesul( cu a mic) lui Dumnezeu. Nu este El fiu tamplarului? El s-a gasit sad ea invatatura?! Comunistii omarau pe copiii nascuti cu handicap. Pamantul cu tot ce este pe el va arde. Tot ce ne-a atras privirea din lucrurile de pe pamant va disparea. Dumnezeu va umple cerul cu aceia care au inima curata. Dumnezeu s-a indurate de mine in tot acest timpsi cand na mai vedeam pe nimeni in jurul meu, El a stat langa mine si nu a incetat sa ma binecuvinteze. Cea mai mare binecuvantare este aceea de a ma numi copilul lui Dumnezeu.
“Si el a raspuns: A mai ramas cel mai tanar, dar paste oile”
I Samuel 16:11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu