Sunt constipat. Mintea incepe sa ma minta. Limbajul putrezeste. Stau. Dau. Primesc. Ma obosesc. Vreau sa privesc. In gol. La zid. Stiu ca nu zbor. Ma oboseste muzica ce se repeta. In mine ma nasc eu. Mereu altfel. Mai bun. Mai rau. Mai bland. Neband. Alcool. Zambesc. Sa descopar. Fericirea. Iubirea. De semeni. Cu mama. Cu tata. Mi-au zis ca seman. Din spatiu nu ma vad. Sunt mic. Nimeni. Ratacit. Si praful cosmic ma intrece. Cu greu imi gasesc frazele. Avem o tara cunoscuta. Multi. Nici nu au auzit de ea. Mai repede stie soarele. Pentru ca el nu tine cont. Asemanarea este de nume. Prenumele meu se mai intalneste si in alte tari. Pentru canibali suntem un deliciu. Gustul de parfum le-ar strica pofta de mancare. Ce liniste ma cuprinde. Sunt acoperit de puf. Aerodinamic. Am castigat alte secunde de viata. Ce bine ca nu rumeg. Revin. Chiar de se va rade. Suntem ironici. Dispretuim furnicile. Vanam gandacii. Otravim sobolanii. Strivim paduchii. Inima poate fi asemanata cu o canalizare. Urat mirositoare. Plina de resturi. Hidoasa. Un boier aspru. Roscat. Ce-si chinuie argatii. Sunt complexat. Ma simt oribil. Pentru ca zilele mele se scurg intr-o camera, din incinta unui camin jegos. Umbland pe niste strazi forestiere. Intalnind numai oameni obositi, ce lasa in urma mirosul de naftalina. Un puscarias in libertate. Purtand catuse invizibile. Garbovit de neputinta implinirii visului. Sufocandu-mi micile placeri. Visand luxul. Neapreciind adevarata saracie. Un punct invizibil pe harta. Ma voi sufoca de praf. Fara posibilitatea de a alege. Inghesuit in tramvai cu necunoscuti. Ma intreb de ce nu necheaza unii ? Unde si-au lasat potcoavele ? Miroase ca in grajd la baie. Personal le-as tara hainele prin substanta galbena. Sa vada toti cine sunt. Sa fie concediati. Alegand intre reciclare sau expulzarea in munti. Rugand natura sa-i primeasca. Mituind sanitarii padurii. Singurii in stare, sa se apropie, sa-i curete. Numai pe baza de cerere sa fie primiti de oameni. Analizati de maniaci ai curateniei. Scrisul ma linisteste. Ma chinuie. Imi stoarce si ultima vlaga. Scoate la iveala neputinta. Devin agitat. Nici merele nu-mi mai plac. Hoinaritul prin magazine a devenit de mult plictisitor. Avem aceeasi valoare cu ticaitul ceasului. Suntem simpli. Liberi. Limitati. Cu baterii. Fragili. Supusi opritului. Galagiosi. De mana. De perete. Alarmandu- ne usor. Imobili. De ceva timp astept. Un drept. La care am contribuit. Muncind. Nu vreau decat ce mi se cuvine. Sunt in conflict. Nimic nou. Acelasi dispret. Intimidat. Am produs ranjete. Mi s-a cerut sa nu mai fiu egoist. Fratele a tinut adevarate lectii despre bun simt. ‘Consiliul’ a hotarat ca eu sunt oaia neagra. Setosul de fapte rele. Daca nu incetez, risc sa nu mai fiu primit in casa parintesca. Judecata a fost aspra. Refuz aprecierea lor. Lacrimile mi-au secat. Nu pretuiesc nimic. Au fost sterse cu hartie folosita in dos. Totul poate fi daunator. Binele excesiv strica. Nu tot ce am scris este bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu